Magnificat
© Libreria Editrice Vaticana Sursă: vatican.va
Sufletul meu *
îl preamăreşte pe Domnul
şi duhul meu tresaltă de bucurie *
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
căci a privit la smerenia slujitoarei sale. *
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
căci mi‑a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, *
şi numele lui e sfânt.
Milostivirea lui dăinuie din neam în neam *
peste cei ce se tem de el.
A arătat puterea braţului său, *
i‑a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
i‑a dat jos de pe tron pe cei puternici *
şi i‑a înălţat pe cei smeriţi;
pe cei flămânzi i‑a copleşit cu bunuri, *
iar pe cei bogaţi i‑a lăsat cu mâinile goale.
L‑a sprijinit pe Israel, slujitorul său, *
amintindu‑şi de îndurarea sa,
după cum a promis părinţilor noştri, *
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci.
Slavă Tatălui. Precum era.
Vezi și
- Vangelo secondo Luca 1,46–55
- CCC 2619
- Compendiu 547
- Enchiridion Indulgentiarum conc. 17 § 2, 1°