Coboară din ceruri, o Duhule Sfinte

Coboară din ceruri, o Duhule Sfinte,

Lumină revarsă‑ne‑n suflet şi minte.

Din mâinile tale atotcreatoare,

O ploaie de har peste noi să coboare.

Tu eşti mângâierea trimisă în lume,

Eşti focul aprins şi menit să consume

Tot răul. Izvor eşti de apă curată,

Ce setea o‑nlături şi speli orice pată.

Eşti daru‑nşeptit ce tot omul l‑aşteaptă,

A Tatălui veşnic eşti mâna cea dreaptă,

Lăuntrică şoaptă a gândirilor bune

Şi cel ce pe buze cuvinte ne pune.

Din cer ne trimite lumina pe cale

Şi focul puternic al dragostei tale,

Suntem fără forţe, trăim întru frică;

Slăbiţi, ne‑ntăreşte, căzuţi, ne ridică.

Vicleanul alungă‑l; rugămu‑ne încă,

Sădeşte‑ne‑n inimi o pace adâncă.

Conduşi fără preget de mâna ta blândă,

În lupta cu răul sperăm în izbândă.

Prin tine, noi toţi să‑l cunoaştem pe Tatăl,

Pe Fiul, de‑asemenea, lumii arată‑l.

Credinţa în tine mereu să ne‑ajute

Să ducem o viaţă de sfântă virtute. Amin.